Cum au supravietuit copiii in timpul Marii Foamete: Romania si-a salvat viitorul trimitand fiii in zone mai putin afectate de calamitate
Secatuita de resurse, taranimea era amenintata de inanitie, boli si moarte, determinand chiar cazuri de canibalism in zonele cele mai sarace de peste Prut, pierdute in lagarul ocupational URSS. Ca sa opreasca vanzarile de cereale la liber, au interzis acest tip de comert, permitand tranzactia doar catre centrele oficiale de colectare. In timp ce presa vremii consemna recunoscatoare orice ajutor venit din Uniunea Sovietica, Romania contribuia la aprovizionarea Armatei sovietice cu sute de mii de tone de grane lunar. "Granele circulau intr-o singura directie, dinspre Romania spre Uniunea Sovietica, in contul obligatiunilor de stat prevazute prin Conventia de Armistitiu de la 12 septembrie 1944, prin care Romania ramanea sub influenta Uniunii Sovietice. Cererile au fost atat de numeroase, incat, daca am fi avut de doua ori atatia, si tot ne mai ramaneau", a afirmat doamna Schnitter, directoarea Orfelinatului Apararii Patriotice, loc unde traiau 50 de orfani. Romanii donasera 52 de miliarde lei si peste 200.000 de persoane mancau zilnic in cele 1.800 de cantine C.A.R.S. Gratie implicarii efective a Principesei Ileana, o buna parte a populatiei a beneficiat de pachetele trimise de CARE (Cooperative American Relief Everywhere), Biserica Adventista de Ziua a Saptea din SUA sau de alte institutii prin intermediul Crucii Rosii. In comuna Mihail Kogalniceanu a existat, spre exemplu, un proprietar de moara, Iorgu se numea, care a avut in grija nu mai putin de 20 de copii.
La iesirea din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Romania avea sa se confrunte cu o calamitate care-i ameninta insusi viitorul. Era mijlocul anilor '40 cand tara a fost lovita de o seceta prelungita, urmata de ger, anuntand astfel Marea Foamete din anii 1946-1947.
Romania era devastata de razboi, indatorata catre rusi si parjolita de seceta. Secatuita de resurse, taranimea era amenintata de inanitie, boli si moarte, determinand chiar cazuri de canibalism in zonele cele mai sarace de peste Prut, pierdute in lagarul ocupational URSS. Speriate de consecinte, autoritatile romane au luat atunci o masura fara precedent: copiii din Moldova si Muntenia au fost trimisi in alte zone ale tarii, mai putin afectate de foamete.
Balanta istoriei a facut ca Dobrogea sa se revanseze in acest fel fata de Moldova, regiunea ce i-a dat dascali si primari vizionari.
Dupa Razboiul de Independenta de la 1877, carturarii moldoveni au contribuit la dezvoltarea fostei provincii otomane si la integrarea sa in Romania. In acele vremuri, multi copii de romani din Dobrogea cu foame de carte au fost trimisi la scoli din Moldova sa invete.
Exodul, haosul, specula
Dupa izbucnirea foametei, oamenii ajunsesera la limita rabdarii, asteptand ajutor de la autoritati, astfel ca multi romani plecau pe cont propriu spre judetele "excedentare" (cum se numeau cele in care recolta fusese salvata) ca sa-si procure cereale. Ca sa opreasca vanzarile de cereale la liber, au interzis acest tip de comert, permitand tranzactia doar catre centrele oficiale de colectare. Ca sa mobilizeze populatia ferita de flagelul secetei, regimul comunist infiinteaza Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Lovite de Seceta (C.A.R.S.), in fruntea caruia l-au desemnat pe scriitorul-activist Mihail Sadoveanu. a declansat o actiune de salvare a copiilor din regiunile sarace.
In timpul Marii Foamete din anii 1946-19... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro