>

Eu i-as fi pus in ordine inversa, creierul fiind autorul romanului Groapa, iar Vadim locotenentul lui, rolurile inversandu-se dupa 1989 numai aparent, cand Barbu, mult mai abil, a facut tactic pasul inapoi. Intre 1992 si 1996, am fost colegi de Parlament, Barbu in Camera, Vadim si cu mine, in Senat. Isi citea cuvantarile, pline de referinte savante, la Iorga indeosebi, fiind el cultivat si bun orator. Numai ca Vadim, care nu intelegea boaba germana, a facut un soc lingvistic si n-a iesit niciodata din camera hotelului unde erau cazati bursierii din toata lumea. Bursa se dadea de la inceput pe noua luni. Urmasul lui, Mircea Scarlat, criticul literar mort de foarte tanar si fostul meu student, trimis de Al. Rosetti, mi-a povestit ca romanii au fost singurii bursieri dupa Vadim care au primit bursa in transe, ca sa nu dispara cu ea inainte de termen, iar in anul aniversar, cand Fundatia Herder i-a invitat pe toti fostii laureati si bursieri la Viena, Barbu si Vadim au fost exclusi. Asta nu l-a impiedicat pe Vadim sa afirme in mod repetat in Senat ca si-a luat la Viena titlul de doctor.

In legatura cu plagiatul romanului Incognito, eu nu m-am marginit a spune ca Barbu "il urmeaza indeaproape pe Paustovski", cum afirma autorii din "Adevarul Weekend", ci l-am pus pe Barbu pe doua coloane si n-am evitat cuvantul plagiat. Singura masura de precautie pe care am luat-o a fost, la sugestia lui G. Ivascu, directorul "Romaniei literare", sa aduc la redactie cronica batuta la masina, eu scriind de mana pe vremea aceea, si nu mai devreme de miercuri, ziua cand Cenzura ne dadea avizul de tiparire, nu de alta, dar ca sa nu se afle despre ce scriam. M-am conformat si habar n-am prin ce concurs de imprejurari n-am avut nici un impediment din partea Consiliului Educatiei si Culturii Socialiste, Ministerul Culturii actual, care avea ultimul cuvant, si cronica a aparut. Barbu si-a depus la Uniunea Scriitorilor carnetul de membru si pe cel de PCR. A fost convocata ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro