>

"Sa moara mama, il huiduie pe Ceausescu la TV!", insista el. Oricum, ne-a stricat cheful de fotbal.

De la fabrica unde lucra taica-meu fusesera trimisi, cu doua zile inainte, pe 20, sute de muncitori cu trenul la Timisoara, inarmati cu bate sa-i linisteasca pe "huliganii" care devastau orasul. S-au intors fara sa coboare din vagoane si sa ajunga in oras. Cica la gara, in loc de huligani, i-au asteptat mai multi locuitori care le-au cerut sa se intoarca la casele lor: "Timisoara e libera! Oltenii nostri erau nauciti: cand au plecat din Slatina li s-a spus ca vor fi intampinati de oameni din Militie si din Armata, care le vor da indicatii. Insa n-au vazut picior de militian in gara in Timisoara. Pe drum, in tren, au urcat niste "tovarasi" care le-au explicat ca ar fi bine sa-si tina gura, sa nu povesteasca ce au vazut si ce le-au spus "huliganii".

Aveam aproape 17 ani, incepeam sa inteleg ce se-ntampla din jurul meu, dar nu puteam sa-mi inchipui ca traiam exact acel lucru la care nici sa visam nu aveam curaj. De pe terenul de fotbal am fugit direct in centrul orasului, la sediul Partidului, unde era agitatie. Spargeam geamurile de le Sediul Partidului, spargeam geamurile de la Hotelul Partidului, spargeam geamurile de la Restaurantul Partidului. "Hai ba, acasa la Barbuleasca (sora cea mai mica a lui Nicolae Ceausescu) sa-i spargem geamurile!", a tunat un indemn revolutionar. "E REVOLUTIE!", strigau cu bratele pline de carpete si plapumi. Porcu' era la garnita, asa ca democratia putea sa vina.

Revolutia de la Slatina era in plina desfasurare, cand spre seara, de la Bucuresti au aparut si primele informatii despre teroristi. Eu m-am organizat rapid catre casa, sigur fiind ca voi lua o sapuneala de la ai mei pentru orele petrecute aiurea. N-a fost asa, ne-am pupat, ne-am luat in brate si ne-am lipit ochii de televizor. Porcu' era la garnita, asa ca democratia putea sa vina.

A doua zi, eram proaspat pentru o noua z... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro