Temele la care face referire titlul sunt obiectul a sute, daca nu mii de studii si carti publicate in literatura occidentala si, probabil, nimic din ce veti citi nu este nou, dar nu sunt familiare la noi, unde functioneaza o anumita pietate fara obiect care nu face bine nici credintei ortodoxe, nici raporturilor dintre cetatean si Biserica. Credem ca a discuta putin altfel despre Saptamana Mare, fara a minimiza in nici un fel semnificatiile religioase, este benefic pentru dezbaterea publica, mai ales ca se vadeste ca temele in discutie sunt perene si cat se poate de actuale. Ca tara noastra ar putea fi dovada ca, "in cele din urma crestinismul oriental si alinierea politica occidentala sunt compatibile in pofida regretatului profesor Sam Huntington, care a popularizat ideea de "ciocnire a civilizatiilor". Aflam de la evanghelisti ca Iisus intra in Ierusalim in Duminica Floriilor, unde este primit ca Mesia, dar spre uluiala tuturor, in loc sa mearga la palatul Procuratorului roman si sa-l alunge prin puterile Sale divine dimpreuna cu toate cohortele, se repede direct la Templu unde comite unicul sau act de violenta: rastoana mesele zarafilor (in limbaj cotidian, unii le-ar spune brokeri, altii smenari) si ale vanzatorilor de porumbei si ii alunga din Templu. Socul este teribil pentru ca, in loc sa atace ocupantul roman, Iisus alege sa subrezeasca fundamentele puterii ecleziastice si business-urile lucrative ale unui numar considerabil de negustori localnici.

Unii au vazut in acest episod o dovada clara ca Iisus este un fel de precursor, daca nu chiar primul socialist al Lumii, cu izbucnirea lui interpretata ca fiind anti-capitalista si chiar anti-corporatista si incearca si astazi sa explice in acest fel revolutia generata de Mantuitor in istoria omenirii. Abtinindu-ne de la orice consideratie ideologica, gestul lui Iisus este in primul rand religios dar in al doilea si al treilea rand un gest anticoruptie politic si social: "Casa Mea va fi numita o casa de ... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro