Astfel, cea mai folosita materie prima era fibra de origine animala si cea vegetala. Lana de oaie este cunsocuta in istorie ca fiind preferata de taranul roman, precum si inul si canepa, care s-au cultivat pana in secolul XX.

Pentru prelucrarea acestor fibre, insa, activitate de care se ocupau cu predilectie femeile, acestea foloseau o serie de unelte care astazi ne trezesc curiozitatea. Mirela Coman, prezinta in volumul "Lemnul in cultura populara din zonele etnografice ale judetului Maramures" o serie de unelte folosite din vechime pentru obtinerea obiectelor de imbracaminte in satul traditional romanesc. Astfel, prima operatie dupa recoltarea canepii, de exemplu, era de indepartare a partii lemnoase a plantei, care se facea prin zdrobirea plantei, operatiune pentru care se folosea melita. Unealta e compusa din doua scanduri asezate fata in fata, cu un spatiu intre ele in care intra o alta scandura (limba sau cordenciul), ce se prindea la un capat printr-un cui de lemn, iar celalalt capat ramanea liber. Firele de canepa se treceau prin melita si erau, astfel, zdrobite.

Hecerla era un fel de perie realizata dintr-o placa de lemn, pe care sunt dispuse cuie din metal.

In ce priveste lana, si aceasta era trecuta prin mai multe faze inainte de a putea fi prelucrata. "Dupa ce oile erau tunse, lana se curata manual, apoi se spala cu apa calda, dar pentru degresare se folosea apa cat mai rece. Dupa degresare, lana trebuia scarmanata, manopera facuta cu mana, cu hreabanul, sau cu masina de scarmanat", mai arata autoarele in carte. Totusi, pana tarziu in secolul XX, femeile din nordul Transilvaniei preferau torsul realizat de ele, in gospodarie", mai arata Janeta Ciocan, muzeograf la Muzeul de Etnografie si Arta Populara din Baia Mare. Vartelnita era folosita la depanatul firului, care trebuia adunat in ghem, insa, cea mai importanta unealta pentru obtinerea tesaturilor era razboiul de tesut. "A... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro