>

Imaginea aceasta era completata de cea a locomotivelor cu abur care strabateau neobosite lumea, legand natiunile asa cum facea, odata, legendarul Orient-Express.

Sigur, trenul avea si conotatii mai sumbre, insemna si jertfe umane atunci cand se produceau accidente, fapt care l-a determinat pe poetul Lamartine sa declare cumva ca o consolare ,,Domnilor, sa constientizam, civilizatia este si un camp de lupta unde multi mor pentru cucerirea si progresul tuturor''. Iar gandul ma duce la creatia lui Tolstoi, Anna Karenina, cel mai cunoscut personaj al literaturii universale care alege acest mod de a iesi din scena...

Intamplator in octombrie, anul trecut, am ajuns la Cracovia, ocazia fiind unul dintre seminariile organizate de Consiliul Europei, Directoratul pentru Cetatenie Activa si Participare pentru profesori din tarile membre ale acestei organizatii. Pentru mine, Polonia, asa cum o percepeam eu, era tara lui Ioan Paul al II-lea, a lui Lech Walesa si a lui Henryk Sienkiewicz, o tara a panilor trufasi, cum le spuneau cronicarii nostri, mandra si tragica in acelasi timp, cu o istorie zbuciumata.

Calea ferata Auschwitz - Birkenau FOTO Dorin Stanescu

Vagoane de tren care transportau detinutii in lagarul Birkenau FOTO Dorin Stanescu

M-a frapat o similitudine cu un mit al antichitatii: in mitologia greaca Caron, fiul noptii si al haosului, era barcagiul care transporta peste raul Stix (raul ce separa lumea viilor de lumea mortilor) sufletele pamantenilor in lumea umbrelor. In istoria noastra contemporana, paralelismul poate fi observat schimband doar cateva elemente ale cadrului: barca inlocuita cu trenul, luntrasul Caron cu autorii Holocaustului, infernul mitologic cu cel pamantean numit Auschwitz, Birkenau, Sobibor, Treblinka.

Te intrebi cum a fost posibil ca gara, din noua catedrala a secolului al XIX-lea, cum a fost denumita in perioada sa de maxima glorie, sa se transforme intr-o antecamer... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro