Saracia nu s-a nascut la sat, ci in minte, apoi in buzunare. Leacul consta in doze considerabile de vointa si educatie. Si se administreaza din primii ani de viata.

"E prima data cand suntem in tabara", zice Ana, o pustoaica de vreo 12 ani, din Cojocna. Nu uita de engleza si sport. De ce sport?

Tabara organizata de filiala din Cluj a Fundatiei World Vision le-a indeplinit un vis la care putini se gandesc: sa vada trenul. O imagine banala pentru majoritatea oamenilor, una care merge chinuitor de incet, e lipsita, multe ori, de confortul dorit si are petice lipsa de vopsea.

Povestea lor aduce cu a altor copii nazdravani din sate ca Mociu, Aghiresu si Iclod pentru care sfarsitul saptamanii trecute a fost, probabil, momentul cel mai intens al vacantei lor de vara. Drumetie spre ruinele unei cetati a caror poveste n-o stiau, tiroliana, cules de fragute prin padure, curs de orientare cu busola, lectii la panouri de catarat. Astea pe langa mese regulate si lectiile care le invata singuri, printre randuri, descoperind lucruri si alti oameni ca ei. Andreea e din Mociu si a mai fost intr-o excursie de o zi la manastirea Barsana. Isi ajuta parintii la treburile casei, hranesc animalele si au grija, de mici, de gospodarie, desi sunt la varsta la care altele ar fi bine sa le fie prioritati.

"Ii invatam ca daca se tin de scoala pot sa depaseasca greutatile. Incercam sa le explicam ca educatia e singura varianta prin care pot sa iasa din saracie", spune Silvia Boncutiu, PR-ul World Vision din Cluj. Tabara din satul Moara de Padure, din comuna Baisoara, o superba zona turistica cu drumuri ce lasa de dorit, a fost sponsorizata de o multinationala.

Insa lucrurile mici, care nu tin de starea materiala, fac diferenta.

Mai puteti citi:

Copiii digitali si aventurile lor in lumea lui 1 si 0. Cum ii ajuta calculatorul pe cei mici... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro