Antoaneta Ralian a murit joi seara, la Spitalul Elias, la Sectia de Terapie Intensiva, unde era internata de pe 17 noiembrie. Inmormantarea va avea loc duminica, 29 noiembrie, de ora 12.00, la Cimitirul Evreiesc Sefard de vis a vis de Bellu, potrivit directorului Editurii Humanitas Fiction. A absolvit a Facultatii de Litere din Bucuresti, a fost redactor de carte la Editura Univers. De asemenea, a contribuit la volume colective, printre care se numara: "Cartea cu bunici", "Prima mea calatorie in strainatate" si "Prima mea tigara". A obtinut premii si diplome de excelenta din partea Uniunii Scriitorilor din Romania, a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, a revistei Observator cultural si a Departmentului de Stat al SUA. La Targul International de Carte Gaudeamus din 2010 s-a infiintat Premiul special pentru traduceri, care ii poarta numele. De cate ori plecam in strainatate - si am calatorit mult, cu pasiune - ma rodea o ingrijorare, o aprehensiune: cum sa fac, ce metode mnemotehnice sa folosesc ca sa tin minte toate splendorile pe care o sa le vad, cum sa le imprim pe retina, in memorie? Nu am putut niciodata sa-mi iau note: refuzam sa-mi mut fie si numai pentru cateva clipe privirea de la un peisaj, de la o catedrala, de la o statuie si sa o ingrop intr-un carnet anodin in care sa metamorfozez splendoarea intr-o fraza seaca si o denumire inghetata", spunea Antoaneta Ralian.

"Scotocind prin sipetul cu , pentru a incropi culegerea de fata, am gasit un album legat in matase albastra, uitat de mult, pe care nu l-am mai vazut de vreo 40 de ani. Am notat in el singurul jurnal din viata mea, doar un an de zile, in primul an de casatorie, si l-am intitulat . Anul jurnalului a fost 1948-1949, adica exact acum 65 de ani, si prima mea traducere, din limba italiana, a aparut in 1954, adica acum 60 de ani".

"Fireste ca acest jurnal de un an contine stangacii, romantiozitati, culoarea si parfumul epocii, tatonarile intra... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro